joi, 18 octombrie 2012

Octombrie si Istanbul

Cred ca o sa ma pregatesc sa scriu simfonia mea de octombrie. Am fost si anul acesta la Istanbul, cateva saptamani in avans fata de anul trecut. Nu am mai prins ziua nationala a Turciei, ceea ce a fost bine. Nu am mai fost singur, ci cu prieteni. 

De data asta, acelasi oras fermecat m-a intampinat cu altfel de zambet. Am vazut oameni veseli, bucurosi de zilele inca putin calduroase. Bazarul de mirodenii nu mai mirosea atat de imbietor, ci era o forfota constanta, cu degustari, preturi din ce in ce mai mari. Desi m-am plimbat prin aceleasi locuri neschimbate de secole, parca sunt de fiecare data altfel. Si eu, si ele. Si de fiecare data, imi fac o surpriza, apas declansatorul in acelasi loc, si iese altceva. Si ma bucura asta, la fel cum m-am bucurat sa astept tramvaiul in diverse statii cu prietenii, obositi dupa ore de mers, sa alergam pe marginea soselelor nestiind in ce parte este feribotul in timp ce eram urmariti de un suporter beat (roman), sa mergem kilometri in plus, pentru ca nu am stiut care e cel mai scurt drum pana la podul Galata, sa fim fraieriti la masa la restaurantul de peste si multe altele.

Urcand in turnul Galata dupa apus, ne-am uitat cum moscheile se vedeau iluminate, rasarind de partea cealalta a Cornului de Aur. Era foarte aglomerat pe terasa ingusta a turnului, iar in plus de asta, o nunta statea sa inceapa la restaurantul de la ultimul etaj. In timp ce ma inghesuiam cu altii pe terasa, prin geam am vazut-o pe mireasa asezata in fata unui laptop, in timp ce un barbat gesticula grav in fata ei. In acest timp, tot restul lumii forfota spre Taksim intr-o aglomeratie care mi se parea atat de fireasca pentru un oras care traieste atat de intens.

Pozele de anul trecut, aici.














luni, 1 octombrie 2012

La Biblioteca

Duminica m-am intalnit cu Misha sa facem pozele pe care le tot planuiam de ceva vreme. Am considerat intalnirea ca fiind un test, si concluzia mea a fost ca mi-ar placea sa o mai pozez. De data asta, doar ne-am invartit in jurul Bibliotecii, ne-am jucat cu copiii care se dadeau cu skate-ul si cu bicla, chiar am facut poze cu copiii (i-am promis lui Andi ca o sa ii trimit poza cu Misha, sper sa nu uit), iar in final, am deranjat un catel din culcusul lui de la umbra. Totul a durat mai putin de o ora. Misha s-a dus in oras cu fetele, iar eu spre casa somnoros.